MOȘTEÁN, moșteni, s. m. (Înv. și reg.) Moșnean (1). – Cf. moșnean. (Sursa: DEX '98 )
MOȘTEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pământean. (Sursa: Sinonime )
MOȘTEÁN s. v. moșnean, moștenitor, răzeș, succesor, urmaș. (Sursa: Sinonime )
moșteán s. m., pl. moșténi (Sursa: Ortografic )
MOȘTEÁN ~éni m. înv. reg. v. MOȘNEAN. /cf. moș, moșteni, alb. moșatar (Sursa: NODEX )
| moștean substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | moștean | moșteanul |
| plural | moșteni | moștenii |
| genitiv-dativ | singular | moștean | moșteanului |
| plural | moșteni | moștenilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
