MOVILÍ, movilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza grămadă, în formă de movilă. – V. movilă. (Sursa: DEX '98 )
movilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. movilésc, imperf. 3 sg. movileá; conj. prez. 3 sg. și pl. movileáscă (Sursa: Ortografic )
A MOVILÍ ~ésc tranz. A așeza în formă de movilă; a face movilă. /Din movilă (Sursa: NODEX )
| movili verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) movili | movilire | movilit | movilind | singular | plural |
| movilește | moviliți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | movilesc | (să) movilesc | movileam | movilii | movilisem |
| a II-a (tu) | movilești | (să) movilești | movileai | moviliși | moviliseși |
| a III-a (el, ea) | movilește | (să) movilească | movilea | movili | movilise |
| plural | I (noi) | movilim | (să) movilim | movileam | movilirăm | moviliserăm, movilisem* |
| a II-a (voi) | moviliți | (să) moviliți | movileați | movilirăți | moviliserăți, moviliseți* |
| a III-a (ei, ele) | movilesc | (să) movilească | movileau | moviliră | moviliseră |
* Formă nerecomandată
