MOTIVÁT, -Ă, motivați, -te, adj. 1. Care se justifică printr-un motiv. 2. (Psih.) Care se produce în vederea unui scop. – V. motiva. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MOTIVÁT adj. 1. v. fundamentat. 2. v. justificat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Motivat ≠ nemotivat (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

motivát adj. m., pl. motiváți; f. sg. motivátă, pl. motiváte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A MOTIVÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, atitudini, hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere; a justifica; a îndreptăți. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

MOTIVÁ vb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MOTIVÁ vb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

MOTIVÁ vb. 1. v. justifica. 2. v. scuza. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

motivá vb., ind. prez. 1 sg. motivéz, 3 sg. și pl. motiveáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard