MOTIVÁRE,motivări, s. f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei; justificare. ♦ Spec. Bilet prin care se justifică absențele unui elev sau ale unui student de la cursuri. – V. motiva. (Sursa: DEX '98 )
MOTIVÁREs.f. Acțiunea de a motiva și rezultatul ei, motivație; (spec.) cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. [< motiva]. (Sursa: DN )
MOTIVÁREs. f. 1. acțiunea de a motiva; motivație. 2. cerere pentru a motiva o absență, o acțiune etc. (< motiva) (Sursa: MDN )
MOTIVÁRE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. justificare, logică, noimă, rațiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei decizii.)4. explicare, explicație, justificare. (Există vreo ~ a gestului său?)5. v. scuză. (Sursa: Sinonime )
Motivare ≠ nemotivare (Sursa: Antonime )
motiváre s. f., g.-d. art. motivării; pl. motivări (Sursa: Ortografic )
MOTIVÁ,motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver. (Sursa: DEX '98 )
A MOTIVÁ ~éztranz. 1) (acțiuni, atitudini, hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere; a justifica; a îndreptăți. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver (Sursa: NODEX )
MOTIVÁvb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare]. (Sursa: DN )
MOTIVÁvb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver) (Sursa: MDN )
MOTIVÁ vb. 1. v. justifica. 2. v. scuza. (Sursa: Sinonime )
motivá vb., ind. prez. 1 sg. motivéz, 3 sg. și pl. motiveáză (Sursa: Ortografic )
