MOȚ2, MOÁȚĂ, moți, moațe, s. m. și f. Român din Munții Apuseni; moțogan. – Cf. moț1. (Sursa: DEX '98 )
MOȚ3 ~i m. Nume dat românilor din Munții Apuseni. /cf. moț (Sursa: NODEX )
MOȚ s. (reg.) moțogan. (~ din Apuseni.) (Sursa: Sinonime )
moț (persoană) s. m., pl. moți (Sursa: Ortografic )
| moț (persoană) substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | moț | moțul | moață | moața |
| plural | moți | moții | moațe | moațele |
| genitiv-dativ | singular | moț | moțului | moațe | moaței |
| plural | moți | moților | moațe | moațelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
| moț (smoc, vârf) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | moț | moțul |
| plural | moțuri | moțurile |
| genitiv-dativ | singular | moț | moțului |
| plural | moțuri | moțurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| moț (fundă, bigudiu) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | moț | moțul |
| plural | moațe | moațele |
| genitiv-dativ | singular | moț | moțului |
| plural | moațe | moațelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
