(A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav
(Așa) de-al dracului! = fără nici un motiv, fiindcă așa vreau! 2) Om plin de păcate, rău, crud; om poznaș, isteț, vioi
A avea un dinte împotriva (sau contra) cuiva = a avea un motiv de nemulțumire, de supărare sau de dușmănie împotriva cuiva
A călca popește = a fi mândru fără motiv, a-și da ifose, a face pe grozavul
A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-și da aere
A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.)
A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție)
A i se încurca limba = a i se împletici limba (din cauza băuturii, a unei emoții etc.)
A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos
A pufni în (sau de) râs sau a-l pufni pe cineva râsul = a izbucni într-un râs brusc și zgomotos
A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni
A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi
A râde prostește = a râde fără motiv sau atunci când nu trebuie
A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoții etc.)
A se face mototol = a se strânge, a se ghemui (de durere etc.)
A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli
A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv)
A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa
A spune lucrurile cu moț = a exagera, a înflori ceva
A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș
A umbla (sau a păși, a merge) în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot
A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei
A-i merge (cuiva) numele că = a se spune despre cineva că 4) Pretext, motiv
A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoție, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente)
A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună
A-i sări (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emoționa tare
A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emoția, a se liniști; a-i trece spaima
A-i veni moș Ene pe la gene = a i se face somn, a începe să moțăie
A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, , creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit
A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție
A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3) A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...
A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin)
A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot
Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv
Cu inima strânsă = stăpânit de o emoție puternică; cu teamă
Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat
Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte
Cu surle = cu zgomot mare, cu scandal
Cu sânge rece = fără emoție; calm, liniștit
Cu înfrigurare = cu neliniște, cu emoție
Nici mort sau mort-tăiat = (în construcții negative) cu nici un preț, sub nici un motiv, în nici un caz
Numai așa = a) în mod simplu, fără complicații; b) fără motiv, fără sens; c) în mod dezinteresat
Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit
Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc.
a veni cu toată poșmotea = a veni cu toții, cu mic cu mare
cu frică, cu prudență etc. A dormi iepurește = a dormi foarte ușor, sculându-se la cel mai mic zgomot
În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etc.)
În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni
În vârful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe vârfurile degetelor de la picioare; fără a face zgomot, tiptil
MOT A MOTadv. (Fam.) Cuvânt cu cuvânt; literal. [< fr. mot à mot]. (Sursa: DN )
MOT À MOT [MOTAMÓ]adv. (fam.) cuvânt cu cuvânt; literal. (< fr. mot à mot) (Sursa: MDN )
mot- Rădăcină expresivă care arată ideea de „măciulie” sau de „obiect rotund” în general. Creație spontană, cf. bot. – Der. motan, s. m. (pisoi, cotoi), pentru al cărui semantism cf. sp. morro (de la mîță, după Cihac, II, 204; de la un lat. *maritanŭs, după Crețu 338; imitator al glasului pisicii, după Tiktin; de la motoc cu schimb de suf., după Candrea și Scriban); motîntan (var. motîntoc), s. m. (nătăfleț); motoc, s. m. (motan), pe care Cihac, II, 189 îl confundă cu motcă, cf. cotoc (după Iordan, Dift., 214 și Scriban, din rut., rus. motok, dim. de la mot „fuior”); motocel, s. m. (pisoi; minge, moț; plantă); moțochină, s. f. (baros, ciocan); moțochinos, adj. (căpățînos); motocol, s. n. (Bucov., minge); mototol, s. n. (minge; ghemotoc; nătăfleț); mototoli, vb. (a boți, a cocoloși); motofleașcă, s. f. (Arg., gură, plisc); motolog, s. m. (tont, nătăfleț); motoflete, s. m. (tont, nătărău); motoșcă (var. motoașcă, motîlcă, modîlcă), s. f. (minge,; umflătură), ultimele var., probabil prin încrucișare cu gîlcă; motroașcă, s. f. (Trans., umflătură); motroc, s. m. (Trans., prost): motrună, s. f. (Mold., femeie încotoșmănată, varietate de pere și de prune), pe care Scriban îl leagă în mod echivoc de lat. matrona; motocoși, vb. (Trans., a boți, a răvăși, a perturba); motroși (var. mitroși, mătrăși), vb. (a zvîrli în dezordine; a se strica; a șterpeli, a fura). Legăturile încercate între aceste cuvinte și termeni străini nu sînt concludente: mototol, legat de sl. motati sę „ a se agita” (Cihac, II, 189) sau motati „a depăna” (Tiktin); motîlcă, cu bg. motaja „a depăna” (Conev 97). Pentru motîlcă, cf. motîrcă, metearcă. Cf. moț, moacă, morman, mozoc, mont. (Sursa: DER )
Declinări/Conjugări
mot
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
