- Vorbă veche = vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb
MOȘTENÍT, -Ă, moșteniți, -te, adj. Rămas de la înaintași; dobândit prin moștenire; ereditar. – V. moșteni. (Sursa: DEX '98 )
MOȘTENÍT adj. v. ereditar. (Sursa: Sinonime )
| moștenit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | moștenit | moștenitul | moștenită | moștenita |
| plural | moșteniți | moșteniții | moștenite | moștenitele |
| genitiv-dativ | singular | moștenit | moștenitului | moștenite | moștenitei |
| plural | moșteniți | moșteniților | moștenite | moștenitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
