Dex.Ro Mobile
MOSC, (1) moști, s. m., (2) moscuri, s. n. 1. S. m. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (Moschus moschiferus). 2. S. n. Substanță cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului (1), care se folosește în industria parfumurilor, în cosmetică și în medicină. ◊ Mosc sintetic = substanță chimică sintetică, al cărei miros imită pe cel al moscului natural. – Din ngr. móskos. (Sursa: DEX '98 )

MOSC s. 1. (ZOOL.; Moschus moschiferus) (rar) moscar. 2. (BIOL.) cabarga. (Miros de ~.) (Sursa: Sinonime )

MOSC adj. v. rus, rusesc. (Sursa: Sinonime )

mosc (móști), s. m. – 1. Mamifer rumegător din Asia (Moschus moschiferus). – 2. Miros secretat de acest mamifer. – Mr. moscu. Ngr. μόσϰος (Cihac, II, 677), din per. musk, cf. arab. al misk › sp. almizcle. – Der. moscușor, s. m. (frăguliță, Adoxa moschatellina). (Sursa: DER )

mosc (zool.) s. m., pl. moști (Sursa: Ortografic )

mosc (substanță) s. n., pl. móscuri (Sursa: Ortografic )

MOSC1 moști m. Animal rumegător, de mărimea unei căprioare, fără coarne, cu caninii superiori foarte lungi. /<ngr. móskos (Sursa: NODEX )

MOSC2 ~uri n. Substanță secretată de o glandă a masculului moscului, utilizată în medicină și în industria parfumurilor. /<ngr. móskos (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
mosc (zool.; -ști)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mosc moscul
plural moști moștii
genitiv-dativ singular mosc moscului
plural moști moștilor
vocativ singular
plural

mosc (substanță; -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mosc moscul
plural moscuri moscurile
genitiv-dativ singular mosc moscului
plural moscuri moscurilor
vocativ singular
plural