MOROȘÁN, -Ă, moroșeni, -e, s. m. și f. (Reg.) Maramureșean. – Cf. maramureșean. (Sursa: DEX '98 )
MOROȘÁN, -Ă, moroșani, -e, s. m. și f. (Reg.) Maramureșean. (Sursa: DLRM )
MOROȘÁN s. v. maramureșean. (Sursa: Sinonime )
moroșán s. m., pl. moroșéni (Sursa: Ortografic )
| moroșan (m.pl. -eni) substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | moroșan | moroșanul | moroșană | moroșana |
| plural | moroșeni | moroșenii | moroșene | moroșenele |
| genitiv-dativ | singular | moroșan | moroșanului | moroșene | moroșenei |
| plural | moroșeni | moroșenilor | moroșene | moroșenelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
| moroșan (m.pl. -ani) substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | moroșan | moroșanul | moroșană | moroșana |
| plural | moroșani | moroșanii | moroșane | moroșanele |
| genitiv-dativ | singular | moroșan | moroșanului | moroșane | moroșanei |
| plural | moroșani | moroșanilor | moroșane | moroșanelor |
| vocativ | singular | moroșanule | moroșano |
| plural | moroșanilor | moroșanelor |
