(A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite
A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală
A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3) Ventuză (pentru bolnavi)
A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva)
A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare
A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase
A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja
A(-și) lepăda masca = a înceta de a se mai preface, a se arăta sub adevărata înfățișare morală
A-i face cuiva o situație = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziție socială, materială si morală bună
A-i face cuiva o situație = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziție socială, materială și morală bună
A-și da poalele peste cap sau a-și lua (ori a-și pune) poalele în cap = a nu mai ține socoteală de nimic, a depăși orice limită; a da pe față un caracter josnic, imoral
Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme
Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva
Poamă bună = termen injurios dat unui om de nimic, unei femei imorale sau unui copil neastâmpărat
Pui de lele = a) copil din flori, bastard; derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală
bună-purtare = purtare conformă normelor moralei și educației
MORÁL, -Ă,morali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator. 2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S. n. 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ◊ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral. (Sursa: DEX '98 )
MORÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de morală; referitor la morală. 2) Care conține o morală. 3) Care ține de lumea interioară a omului; referitor la spiritul omului. 4) Care corespunde moralei; în conformitate cu morală. /<lat. moralis, ~e, fr. moral (Sursa: NODEX )
MORÁL, -Ăadj.1. Conform principiilor moralei. ♦ Din care se trage o învățătură, didactic. 2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. // s.n. Ansamblul facultăților psihice, spirituale. ♦ Stare de spirit, dispoziție sufletească. ♦ Curaj. [Cf. lat. moralis, fr. moral]. (Sursa: DN )
MORÁL, -Ă I. adj. 1. conform principiilor moralei. ◊ din care se trage o învățătură, didactic. 2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual. II. s. n. 1. ansamblul facultăților psihice, spirituale. 2. stare de spirit. ◊ curaj. (< lat. moralis, fr. moral) (Sursa: MDN )
MORÁL adj. 1. etic. (O comportare ~.)2. v. moralizator. 3. v. spiritual. (Sursa: Sinonime )
Moral ≠ amoral, imoral, nemoral (Sursa: Antonime )
morál (morálă), adj. – Etic. Fr. moral. – Der. morală, s. f. (etică; dojană), din fr. morale; moralicesc, adj. (moral), înv., sec. XVIII; moralicește, adv. (moralmente); moralitate, s. f., din fr. moralité; moraliza, vb., din fr. moraliser; moralizator, adj., din fr. moralisateur; moralmente, adv., din fr. moralement; moralist, s. m., din fr. moraliste. (Sursa: DER )
morál adj. m., pl. moráli; f. sg. morálă, pl. morále (Sursa: Ortografic )
