MONTÁNT, -Ă,montanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Ridicat în sus, înălțat, înalt. 2. S. m. Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într-o construcție și care servește ca piesă de susținere. – Din fr. montant. (Sursa: DEX '98 )
MONTÁNT, -Ăadj. Ridicat în sus, înălțat. // s.m. Bară sau stâlp vertical; balustru. ♦ Element de rezistență a celulei unui avion. [< fr. montant]. (Sursa: DN )
MONTÁNT, -Ă I. adj. ridicat în sus. II. s. m. 1. (constr.) bară, stâlp (de susținere) vertical; balastru. 2. pontil metalic dispus vertical pe peretele unei nave pentru rigidizarea tablelor de înveliș. 3. bară care leagă între ele aripile unui avion biplan sau aripa cu fuzelajul. ◊ element de rezistență a fuzelajului. (< fr. montant) (Sursa: MDN )
montánt adj. m., s. m., pl. montánți; f. sg. montántă, pl. montánte (Sursa: Ortografic )
MONTÁNT ~tă (~ți, ~te)rar Care se ridică de jos în sus; ascendent. Mișcare ~tă. /<fr. montant (Sursa: NODEX )
