MONOTRÉME s.n.pl. Ordin de mamifere ovipare, având ca tip ornitorincul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. monotrem. / < fr. monotrèmes, cf. gr. monos – unic, trema – orificiu]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc m*********e; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MONOTRÉMĂ s. f. v. monotrem. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MONOTRÉM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte u*****e și genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

MONOTRÉM s. (ZOOL.) prototerian. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

monotrém s. n., pl. (sil. -tre-) monotréme (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard