MONOTONÍE, monotonii, s. f. Lipsă de varietate în ton; ceea ce este monoton. ♦ Fig. Lipsă de variație sau de varietate; uniformitate plictisitoare. – Din fr. monotonie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MONOTONÍE s.f. Caracterul a ceea ce este monoton; uniformitate plictisitoare, lipsă de varietate în ton. [Gen. -iei. / < fr. monotonie]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MONOTONÍE s. f. însușirea de a fi monoton; lipsă de varietate. (< fr. monotonie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

MONOTONÍE s. uniformitate. (~ vieții cuiva.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

monotoníe s. f., art. monotonía, g.-d. art. monotoníei; pl. monotoníi, art. monotoníile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MONOTONÍE ~i f. Caracter monoton. /<fr. monotonie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard