MONOTEÍSM s. n. Sistem religios care recunoaște o singură divinitate. – Din fr. monothéisme. (Sursa: DEX '98 )
MONOTEÍSM n. (în opoziție cu politeism) Credință religioasă în existența unei singure zeități. /<fr. monothéisme (Sursa: NODEX )
MONOTEÍSM s.n. Religie care recunoaște existența unei singure divinități. [Pron. -te-ism. / < fr. monothéisme, cf. gr. monos – unic, theos – zeu]. (Sursa: DN )
MONOTEÍSM s. n. formă de religie care recunoaște existența unei singure divinități. (< fr. monothéisme) (Sursa: MDN )
monoteísm s. n. (Sursa: Ortografic )
| monoteism substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | monoteism | monoteismul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | monoteism | monoteismului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
