MONORADICULÁR, -Ă adj. Cu o singură rădăcină. [Cf. fr. monoradiculaire]. (Sursa: DN )
MONORADICULÁR, -Ă adj. cu o singură rădăcină. (< fr. monoradiculaire) (Sursa: MDN )
monoradiculár adj. m., pl. monoradiculári; f. sg. monoradiculáră, pl. monoradiculáre (Sursa: Ortografic )
| monoradicular adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | monoradicular | monoradicularul | monoradiculară | monoradiculara |
| plural | monoradiculari | monoradicularii | monoradiculare | monoradicularele |
| genitiv-dativ | singular | monoradicular | monoradicularului | monoradiculare | monoradicularei |
| plural | monoradiculari | monoradicularilor | monoradiculare | monoradicularelor |
| vocativ | singular | monoradicularule | monoradicularo |
| plural | monoradicularilor | monoradicularelor |
