MONOMANÍE, monomanii, s. f. Stare patologică în care bolnavul este obsedat de un singur gând; idee fixă. – Din fr. monomanie. (Sursa: DEX '98 )
MONOMANÍE s.f. Stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusivă. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie]. (Sursa: DN )
MONOMANÍE s. f. stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. (< fr. monomanie) (Sursa: MDN )
MONOMANÍE s. v. idee fixă. (Sursa: Sinonime )
monomaníe s. f. → manie (Sursa: Ortografic )
MONOMANÍE ~i f. Manie a unui singur gând; idee fixă. /<fr. monomanie (Sursa: NODEX )
| monomanie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | monomanie | monomania |
| plural | monomanii | monomaniile |
| genitiv-dativ | singular | monomanii | monomaniei |
| plural | monomanii | monomaniilor |
| vocativ | singular | monomanie, monomanio |
| plural | monomaniilor |
