MONÓM, monoame, s. n. 1. Expresie algebrică în care intervin numai semnele înmulțirii și ale împărțirii. 2. Fig. Șir, succesiune neîntreruptă (unul după altul). – Din fr. monôme. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MONÓM s.n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici semnul minus. ◊ (Fam.) În monom = în rând, unul în urma celuilalt. [Pl. -oame, (s.m.) -omi. / < fr. monôme, cf. gr. monos – unic, nomos – diviziune]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MONÓM s. n. 1. expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici minus. 2. (fig.) șir neîntrerupt. (< fr. monôme) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

monóm s. n., pl. monoáme (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MONÓM ~oáme n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen. /<fr. monôme (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard