MONOGRÁFIC, -Ă, monografici, -ce, adj. Care ține de monografie, privitor la monografie, propriu monografiei. – Din fr. monographique. (Sursa: DEX '98 )
MONOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la monografie, de monografie. [< fr. monographique]. (Sursa: DN )
monográfic adj. (sil. -gra-) → grafic (Sursa: Ortografic )
MONOGRÁFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de monografie; propriu monografiei. Studiu ~. /<fr. monographique (Sursa: NODEX )
| monografic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | monografic | monograficul | monografică | monografica |
| plural | monografici | monograficii | monografice | monograficele |
| genitiv-dativ | singular | monografic | monograficului | monografice | monograficei |
| plural | monografici | monograficilor | monografice | monograficelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
