MONOGAMÍE, monogamii, s. f. Formă de căsătorie în care un bărbat are o singură soție, iar femeia un singur bărbat. ♦ Stare a unei plante monogame. – Din germ. Monogamie, fr. monogamie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MONOGAMÍE s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soție sau un singur soț în același timp. 2. (La animale) Conviețuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – căsătorie]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MONOGAMÍE s. f. 1. formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie are o singură soție, respectiv un singur soț. 2. conviețuire a unui mascul cu o singură femelă. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. Monogamie, fr. monogamie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

monogamíe s. f., art. monogamía, g.-d. art. monogamíei; pl. monogamíi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MONOGAMÍE ~i f. Formă de căsătorie în care bărbatul poate avea o singură soție, iar femeia un singur soț. /<germ. Monogamie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard