MONOFOBÍE s. f. Stare patologică în care bolnavul se teme de singurătate. – Din fr. monophobie. (Sursa: DEX '98 )
MONOFOBÍE f. Stare patologică în care bolnavul se teme de singurătate. /<fr. monophobie (Sursa: NODEX )
MONOFOBÍE s.f. Teamă patologică de singurătate. [Gen. -iei. / < fr. monophobie, cf. gr. monos – unic, phobos – frică]. (Sursa: DN )
MONOFOBÍE s. f. teamă patologică de singurătate. (< fr. monophobie) (Sursa: MDN )
monofobíe s. f., art. monofobía, g.-d. monofobíi, art. monofobíei (Sursa: Ortografic )
| monofobie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | monofobie | monofobia |
| plural | monofobii | monofobiile |
| genitiv-dativ | singular | monofobii | monofobiei |
| plural | monofobii | monofobiilor |
| vocativ | singular | monofobie, monofobio |
| plural | monofobiilor |
