MONODÍE, monodii, s. f. Cântec pe o singură voce, solo sau amplificat de un ansamblu la unison sau la octavă. – Din fr. monodie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MONODÍE s.f. Monolog liric în tragediile antice grecești. ♦ Stil muzical bazat pe simpla succesiune a sunetelor melodiei; cântec executat pe o singură voce. [Gen. -iei. / < fr. monodie, cf. gr. monodia < monos – unic, ode – cântec]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MONODÍE s. f. 1. monolog liric în tragediile antice grecești. 2. muzică bazată pe o singură linie melodică; cântec la o singură voce. (< fr. monodie, gr. monodia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

monodíe s. f. (sil. mf. mon-), art. monodía, g.-d. art. monodíei; pl. monodíi, art. monodíile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MONODIÁ, monodiez, vb. I. Tranz. A cânta o monodie. [Pr.: -di-a] – Din monodie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MONODÍE ~i f. 1) Monolog liric în tragediile grecești. 2) Melodie executată de o singură voce, cu sau fără acompaniament. /<fr. monodie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

monodiá vb., ind. prez. 1 sg. monodiéz, 3 sg. și pl. monodiáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard