MONOCRÓM, -Ă, monocromi, -e, adj. 1. Care are o singură culoare; monocromatic. 2. (Despre picturi) Executat în valorile apropiate ale aceluiași ton. ♦ Fig. Plictisitor, uniform, monoton. – Din fr. monochrome. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MONOCRÓM, -Ă adj. Care are o singură culoare; monocromatic (1) [în DN]. (Despre o pictură) Executată în valorile apropiate ale aceluiași ton. V. camaieu, grisai. ♦ (Fig.) Monoton, uniform. [< fr. monochrome, cf. gr. monos – unic, chroma – culoare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MONOCRÓM, -Ă adj. 1. cu o singură culoare; monocromatic (1); unicolor. 2. (despre o pictură, un tipar etc.) executat în valori apropiate ale aceluiași ton. 3. (fig.) monoton, uniform. (< fr. monochrome) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

MONOCRÓM adj. monocromatic. (Pictură ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

monocróm adj. m. (sil. -crom), pl. monocrómi; f. sg. monocrómă, pl. monocróme (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MONOCRÓM ~ă (~i, ~e) 1) Care are o singură culoare; unicolor. 2) fig. Care se caracterizează prin lipsă de variație; monoton; uniform. /<fr. monochrome (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard