MONOCOLÓR, -Ă adj. 1. unicolor. 2. (fig.) cu o singură orientare politică. (< mono1- + color) (Sursa: MDN )
monocolór adj. m., pl. monocolóri; f. sg. monocolóră, pl. monocolóre (Sursa: Ortografic )
| monocolor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | monocolor | monocolorul | monocoloră | monocolora |
| plural | monocolori | monocolorii | monocolore | monocolorele |
| genitiv-dativ | singular | monocolor | monocolorului | monocolore | monocolorei |
| plural | monocolori | monocolorilor | monocolore | monocolorelor |
| vocativ | singular | monocolorule | monocoloro |
| plural | monocolorilor | monocolorelor |
