monétă (monéte), s. f. – Ban de metal. – Var. monedă. Lat. (it.) moneta (sec. XIX), var., din ven. moneda, prin intermediul ngr. μονέδα (Graur, BL, IV, 103; Gáldi 211). – Der. monetar, adj.; monetărie, s. f. (locul unde se fabrică monedă); monetiza, vb. (a bate monedă; a mercantiliza). (Sursa: DER )
MONÉDĂ,monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi. – Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha. (Sursa: DEX '98 )
MONÉDĂ ~ ef. 1) Semn bănesc de metal (mai rar de hârtie) admis și utilizat într-o țară. 2) Ban mărunt de metal; mărunțiș. ~ de argint. ◊ A bate ~e a emite bani de metal. A plăti cu aceeași ~ a răspunde cu o comportare similară. [G.-D. monedei] /<ngr. monédha, it. moneta (Sursa: NODEX )
MONÉDĂs.f. Ban de metal sau de hârtie, care are curs legal într-un stat; (curent) ban de metal, mărunțiș. [Var. monetă s.f. / < ngr. moneda, cf. it. moneta, lat. moneta]. (Sursa: DN )
MONÉDĂ s. ban, piesă, (pop.) para. (O ~ de cinci.) (Sursa: Sinonime )
monédă s. f., g.-d. art. monédei; pl. monéde (Sursa: Ortografic )
