MONÉM s.n. (Lingv.) Cea mai mică unitate lingvistică dotată cu semnificație. [< fr. monème]. (Sursa: DN )
MONÉM s. n. cea mai mică unitate lingvistică dotată cu semnificație. (< fr. monème) (Sursa: MDN )
moném s. n., pl. monéme (Sursa: Ortografic )
| monem substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | monem | monemul |
| plural | moneme | monemele |
| genitiv-dativ | singular | monem | monemului |
| plural | moneme | monemelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
