MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique. (Sursa: DEX '98 )
MONÁSTIC, -Ă adj. Mănăstiresc. ♦ Monahal. [< fr. monastique]. (Sursa: DN )
MONÁSTIC, -Ă adj. mănăstiresc. ◊ propriu călugărilor. (< fr. monastique) (Sursa: MDN )
MONÁSTIC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, monahal, monahicesc. (Sursa: Sinonime )
monástic adj. m., pl. monástici; f. sg. monástică, pl. monástice (Sursa: Ortografic )
MONÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de mănăstire; referitor la mănăstire; mănăstiresc. 2) Care ține de călugări; propriu călugărilor; călugăresc. /<fr. monastique (Sursa: NODEX )
| monastic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | monastic | monasticul | monastică | monastica |
| plural | monastici | monasticii | monastice | monasticele |
| genitiv-dativ | singular | monastic | monasticului | monastice | monasticei |
| plural | monastici | monasticilor | monastice | monasticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
