MOMÍȚĂ1,momițe, s. f. (Pop.) Ganglion. ♦ Spec. Glandă de la pieptul și de la gâtul unor animale, din care se prepară anumite mâncăruri. – Din bg. momica. (Sursa: DEX '98 )
MOMÍȚĂ2,momițe, s. f. (Pop.; în expr.) A umbla cu chichițe și momițe = a încerca să înșele pe cineva. – Et. nec. Cf. momi. (Sursa: DEX '98 )
MOMÍȚĂ3 s. f. v. moimiță. (Sursa: DEX '98 )
MOMÍT adj. v. sedus. (Sursa: Sinonime )
MOMÍȚĂ s. v. ganglion. (Sursa: Sinonime )
MOMÍȚE s. pl. (ANAT.) (pop.) mure (pl.). (~ la grătar.) (Sursa: Sinonime )
POAMA-MOMÍȚEI s. v. vuietoare. (Sursa: Sinonime )
momíță3,momíțe, s.f. (reg.) momeală. (Sursa: DAR )
momíță (momíțe), s. f. – Ganglioni de animale din care se pregătesc mîncăruri. Bg. momici (Candrea; Conev 90). Der. din sb. micina „tumoare” (Cihac, II, 202) nu pare posibilă. (Sursa: DER )
momíță (anat.) s. f., g.-d. art. momíței; pl. momíțe (Sursa: Ortografic )
momíțe (momeli) s. f. pl. (Sursa: Ortografic )
MOMIȚĂ,momițe, s.f. (În special la pl.) Glande situate în zona pieptului și a gâtului la animale tinere; în gastronomie, momițele de vițel și cele de miel sunt utilizate pentru realizarea de preparate rafinate. (Sursa: DGE )
Declinări/Conjugări
momit adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
momit
momitul
momită
momita
plural
momiți
momiții
momite
momitele
genitiv-dativ
singular
momit
momitului
momite
momitei
plural
momiți
momiților
momite
momitelor
vocativ
singular
—
—
plural
—
—
momiță substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
momiță
momița
plural
momițe
momițele
genitiv-dativ
singular
momițe
momiței
plural
momițe
momițelor
vocativ
singular
momiță, momițo
plural
momițelor
momițe
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
