MOLEȘITÓR, -OÁRE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește, care provoacă moleșeală. ♦ Care predispune la somn. – Moleși + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
MOLEȘITÓR, -OÁRE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește. – Din moleși + suf. -(i)tor. (Sursa: DLRM )
MOLEȘITÓR adj. v. toropitor. (Sursa: Sinonime )
moleșitór adj. m., pl. moleșitóri; f. sg. și pl. moleșitoáre (Sursa: Ortografic )
MOLEȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care moleșește; care provoacă moleșeală. /a (se) moleși + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| moleșitor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | moleșitor | moleșitorul | moleșitoare | moleșitoarea |
| plural | moleșitori | moleșitorii | moleșitoare | moleșitoarele |
| genitiv-dativ | singular | moleșitor | moleșitorului | moleșitoare | moleșitoarei |
| plural | moleșitori | moleșitorilor | moleșitoare | moleșitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
