MOLCÚȚ, -Ă, molcuți, -e, adj. (Pop.) Diminutiv al lui moale. – Moale + suf. -cuț. (Sursa: DEX '98 )
molcúț adj. m., pl. molcúți; f. sg. molcúță, pl. molcúțe (Sursa: Ortografic )
| molcuț adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | molcuț | molcuțul | molcuță | molcuța |
| plural | molcuți | molcuții | molcuțe | molcuțele |
| genitiv-dativ | singular | molcuț | molcuțului | molcuțe | molcuței |
| plural | molcuți | molcuților | molcuțe | molcuțelor |
| vocativ | singular | molcuțule | molcuțo |
| plural | molcuților | molcuțelor |
