molărí, molărésc, vb. IV (reg.) a zugrăvi, a fotografia. (Sursa: DAR )
MOLÁRE, molări, s. f. Acțiunea de a mola. – V. mola. (Sursa: DEX '98 )
moláre s. f., g.-d. art. molării; pl. molări (Sursa: Ortografic )
| molare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | molare | molarea |
| plural | molări | molările |
| genitiv-dativ | singular | molări | molării |
| plural | molări | molărilor |
| vocativ | singular | molare, molareo |
| plural | molărilor |
| molări verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) molări | molărire | molărit | molărind | singular | plural |
| molărește | molăriți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | molăresc | (să) molăresc | molăream | molării | molărisem |
| a II-a (tu) | molărești | (să) molărești | molăreai | molăriși | molăriseși |
| a III-a (el, ea) | molărește | (să) molărească | molărea | molări | molărise |
| plural | I (noi) | molărim | (să) molărim | molăream | molărirăm | molăriserăm, molărisem* |
| a II-a (voi) | molăriți | (să) molăriți | molăreați | molărirăți | molăriserăți, molăriseți* |
| a III-a (ei, ele) | molăresc | (să) molărească | molăreau | molăriră | molăriseră |
* Formă nerecomandată
