MOJICÍE, mojicii, s. f. Faptă, purtare sau vorbă de mojic (1); obrăznicie, grosolănie, bădărănie, mitocănie. – Mojic + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
MOJICÍE s. v. mitocănie. (Sursa: Sinonime )
mojicíe s. f., art. mojicía, g.-d. art. mojicíei; pl. mojicíi, art. mojicíile (Sursa: Ortografic )
MOJICÍE ~i f. înv. 1) Stare de mojic. 2) Comportare de mojic; bădărănie; mitocănie. /mojic + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| mojicie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mojicie | mojicia |
| plural | mojicii | mojiciile |
| genitiv-dativ | singular | mojicii | mojiciei |
| plural | mojicii | mojiciilor |
| vocativ | singular | mojicie, mojicio |
| plural | mojiciilor |
