Dex.Ro Mobile
MOHORẤT, -Ă, mohorâți, -te, adj. 1. Care are culoarea de la roșu-cărămiziu la roșu-vinețiu; p. gener. de culoare închisă; întunecat, sumbru. ♦ Lipsit de lumină, întunecos, sumbru. 2. Fig. (Despre oameni) Mâhnit, trist, posomorât. – V. mohorî. (Sursa: DEX '98 )

MOHORÂT adj. v. întristat, mâhnit, posomorât, trist. (Sursa: Sinonime )

MOHORÂT adj., adv. 1. adj. v. înnorat. 2. adj. închis, întunecat, sumbru, sur, (pop.) suriu. (O culoare ~.) 3. adj. v. încruntat. 4. adj., adv. v. îmbufnat. 5. adj. v. dezolant. (Sursa: Sinonime )

Mohorât ≠ vesel, voios, zâmbitor (Sursa: Antonime )

MOHORÎ, mohorăsc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) colora în roșu (-închis) sau, p. gener., într-o culoare închisă; a (se) închide la culoare. 2. Fig. A (se) posomorî, a (se) întrista. – Din mohor. (Sursa: DEX '98 )

A SE MOHORÎ́ mă ~ăsc intranz. 1) A deveni roșu-închis (ca spicele mohorului). 2) A se închide la culoare; a se întuneca. 3) (despre timp, cer) A se schimba în rău (devenind mai întunecos din cauza îngrămădirii norilor); a se posomorî; a se înnora. 4) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se mâhni; a se posomorî; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. /Din mohor (Sursa: NODEX )

MOHORÎ vb. 1. v. înnora. 2. v. strica. 3. v. încrunta. (Sursa: Sinonime )

MOHORÎ vb. v. întrista, mâhni, posomorî. (Sursa: Sinonime )

SÂNGE MOHORÂT s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă. (Sursa: Sinonime )

A (se) mohorî ≠ a (se) învoioșa (Sursa: Antonime )

mohorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mohorăsc, imperf. 3 sg. mohorá; conj. prez. 3 sg. și pl. mohoráscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
mohorât   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mohorât mohorâtul mohorâ mohorâta
plural mohorâți mohorâții mohorâte mohorâtele
genitiv-dativ singular mohorât mohorâtului mohorâte mohorâtei
plural mohorâți mohorâților mohorâte mohorâtelor
vocativ singular
plural

mohorî   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mohorî mohorâre mohorât mohorând singular plural
mohorăște, mohoraște* mohorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mohorăsc (să) mohorăsc mohoram mohorâi mohorâsem
a II-a (tu) mohorăști (să) mohorăști mohorai mohorâși mohorâseși
a III-a (el, ea) mohorăște, mohoraște* (să) mohorască mohora mohorî mohorâse
plural I (noi) mohorâm (să) mohorâm mohoram mohorârăm mohorâserăm, mohorâsem*
a II-a (voi) mohorâți (să) mohorâți mohorați mohorârăți mohorâserăți, mohorâseți*
a III-a (ei, ele) mohorăsc (să) mohorască mohorau mohorâ mohorâseră
* Formă nerecomandată