MOBILÁT, -Ă, mobilați, -te, adj. Amenajat cu mobilă. ♦ Care se închiriază cu mobilă. – V. mobila. (Sursa: DEX '98 )
Mobilat ≠ nemobilat (Sursa: Antonime )
MOBILÁ, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja, a înzestra o încăpere, o locuință cu mobilă. – Din mobilă. (Sursa: DEX '98 )
A MOBILÁ ~éz tranz. (încăperi, locuințe etc.) A înzestra cu mobilă; a completa cu mobilierul necesar. /Din mobilă (Sursa: NODEX )
MOBILÁ vb. I. tr. A aranja o cameră, o locuință etc. cu mobila necesară. [< mobilă, după fr. meubler]. (Sursa: DN )
MOBILÁ vb. tr. a aranja o cameră, o locuință cu mobila necesară. (după fr. meubler) (Sursa: MDN )
mobilá vb., ind. prez. 1 sg. mobiléz, 3 sg. și pl. mobileáză (Sursa: Ortografic )
| mobila verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) mobila | mobilare | mobilat | mobilând | singular | plural |
| mobilează | mobilați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | mobilez | (să) mobilez | mobilam | mobilai | mobilasem |
| a II-a (tu) | mobilezi | (să) mobilezi | mobilai | mobilași | mobilaseși |
| a III-a (el, ea) | mobilează | (să) mobileze | mobila | mobilă | mobilase |
| plural | I (noi) | mobilăm | (să) mobilăm | mobilam | mobilarăm | mobilaserăm, mobilasem* |
| a II-a (voi) | mobilați | (să) mobilați | mobilați | mobilarăți | mobilaserăți, mobilaseți* |
| a III-a (ei, ele) | mobilează | (să) mobileze | mobilau | mobilară | mobilaseră |
* Formă nerecomandată
| mobilat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mobilat | mobilatul | mobilată | mobilata |
| plural | mobilați | mobilații | mobilate | mobilatele |
| genitiv-dativ | singular | mobilat | mobilatului | mobilate | mobilatei |
| plural | mobilați | mobilaților | mobilate | mobilatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
