MOȘÍCĂ, moșici, s. f. Diminutiv al lui moașă. ♦ Bunică; p. ext. femeie bătrână, băbuță. – Moașă + suf. -ică. (Sursa: DEX '98 )
moșícă s. f., g.-d. art. moșícăi/moșícii/moșíchii; pl. moșíci (Sursa: Ortografic )
| moșică substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | moșică | moșica |
| plural | moșici | moșicile |
| genitiv-dativ | singular | moșici | moșicii, moșichii, moșicăi |
| plural | moșici | moșicilor |
| vocativ | singular | moșică, moșico |
| plural | moșicilor |
