MIZILÍC, mizilicuri, s. n. (Fam.) Gustare, aperitiv. ♦ Mâncare frugală. ♦ Fig. Fleac, bagatelă. [Var.: mezelíc s. n.] – Din tc. mezelik. (Sursa: DEX '09 )
MIZILÍC s. n. v. mezelic. (Sursa: DEX '98 )
!mizilíc (fam.) s. n., pl. mizilícuri (Sursa: DOOM 2 )
| mizilic substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mizilic | mizilicul |
| plural | mizilicuri | mizilicurile |
| genitiv-dativ | singular | mizilic | mizilicului |
| plural | mizilicuri | mizilicurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
