MÍZER, -Ă, mizeri, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) care se află într-o situație (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o situație foarte proastă; p. ext. sărăcăcios. [Acc. și: mizér] – Din lat. miser, -a, it. misero. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MIZÉR, -Ă adj. (Liv.) Sărman, sărac, nenorocit; vrednic de milă, de compătimire. [< lat. miser]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MIZÉR, -Ă adj. sărman, nenorocit. ◊ vrednic de milă; (p. ext.) sărac, sărăcăcios. (< lat. miser, it. misero) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

!mizér adj. m., pl. mizéri; f. mizéră, pl. mizére (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

MÍZER adj. v. sărăcăcios. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

MÍZER adj. v. biet, deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, păcătos, prăpădit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

MÍZER adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

mízer adj. m., s. m., pl. mízeri; f. sg. mízeră, pl. mízere (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MÍZER ~ă (~i, ~e) 1) și substantival Care nu dispune de mijloace de existență; lipsit de mijloace materiale; sărman; sărac; nevoiaș. 2) Care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie. /<lat. miser, ~a, it. misero (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard