MITOMÁN, -Ă, mitomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de mitomanie. – Din fr. mythomane. (Sursa: DEX '98 )
MITOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de mitomanie. [< fr. mythomane]. (Sursa: DN )
MITOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de mitomanie. (< fr. mythomane) (Sursa: MDN )
MITOMÁN s. mincinos. (Sursa: Sinonime )
mitomán s. m., pl. mitománi (Sursa: Ortografic )
MITOMÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care suferă de mitomanie. /<fr. mythomane (Sursa: NODEX )
| mitoman substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mitoman | mitomanul | mitomană | mitomana |
| plural | mitomani | mitomanii | mitomane | mitomanele |
| genitiv-dativ | singular | mitoman | mitomanului | mitomane | mitomanei |
| plural | mitomani | mitomanilor | mitomane | mitomanelor |
| vocativ | singular | mitomanule | mitomano |
| plural | mitomanilor | mitomanelor |
