MITOCĂNÍE, mitocănii, s. f. Atitudine, comportare, afirmație etc. de mitocan; mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. – Mitocan + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
MITOCĂNÍE s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mârlănie, mojicie, necuviință, nedelicatețe, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, râtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis o ~.) (Sursa: Sinonime )
mitocăníe s. f., art. mitocănía, g.-d. art. mitocăníei; (fapte) pl. mitocăníi, art. mitocăníile (Sursa: Ortografic )
MITOCĂNÍE ~i f. Comportare sau vorbă de mitocan; bădărănie. /mitocan + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| mitocănie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mitocănie | mitocănia |
| plural | mitocănii | mitocăniile |
| genitiv-dativ | singular | mitocănii | mitocăniei |
| plural | mitocănii | mitocăniilor |
| vocativ | singular | mitocănie, mitocănio |
| plural | mitocăniilor |
