MITOCÁN, mitocani, s. m. Om cu comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic. ♦ (Înv.) Locuitor de la periferia unui oraș. – Mitoc + suf. -an. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MITOCÁN adj., s. bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârtan, modârlan, pădureț, râtan, țopârcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

MITOCÁN s. v. mahalagiu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

mitocán s. m., pl. mitocáni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MITOCÁN ~i m. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mârlan; mojic; mahalagiu. /mitoc + suf. ~an (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard