MITIZÁRE, mitizări, s. f. Acțiunea de a mitiza; mitificare, mitologizare. (Sursa: DEX '98 )
MITIZÁRE s.f. Acțiunea de a mitiza și rezultatul ei. [< mitiza]. (Sursa: DN )
mitizáre s. f., pl. mitizări (Sursa: Ortografic )
MITIZÁ, mitizez, vb. I. Tranz. A transforma în mit persoane, obiecte etc.; (rar) a mitifica, a mitologiza. – Din it. mitizzare. (Sursa: DEX '98 )
A MITIZÁ ~éz tranz. (persoane, obiecte etc.) A transforma în mit. /<it. mitizzare (Sursa: NODEX )
MITIZÁ vb. I. tr. A da un caracter mitic. [< it. mitizzare]. (Sursa: DN )
MITIZÁ vb. tr. a da un caracter mitic unei persoane, unui obiect etc.; a mitifica, a mitologiza. (< it. mitizzare) (Sursa: MDN )
A mitiza ≠ a demitiza (Sursa: Antonime )
mitizá vb., ind. prez. 1 sg. mitizéz, 3 sg. și pl. mitizeáză (Sursa: Ortografic )
| mitiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) mitiza | mitizare | mitizat | mitizând | singular | plural |
| mitizează | mitizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | mitizez | (să) mitizez | mitizam | mitizai | mitizasem |
| a II-a (tu) | mitizezi | (să) mitizezi | mitizai | mitizași | mitizaseși |
| a III-a (el, ea) | mitizează | (să) mitizeze | mitiza | mitiză | mitizase |
| plural | I (noi) | mitizăm | (să) mitizăm | mitizam | mitizarăm | mitizaserăm, mitizasem* |
| a II-a (voi) | mitizați | (să) mitizați | mitizați | mitizarăți | mitizaserăți, mitizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | mitizează | (să) mitizeze | mitizau | mitizară | mitizaseră |
* Formă nerecomandată
| mitizare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mitizare | mitizarea |
| plural | mitizări | mitizările |
| genitiv-dativ | singular | mitizări | mitizării |
| plural | mitizări | mitizărilor |
| vocativ | singular | mitizare, mitizareo |
| plural | mitizărilor |
