MÍTĂ,mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă1, – Din sl. mito. (Sursa: DEX '98 )
MÍTĂ s. șperț, (înv.) mituială, mâzdă, rușfet, sfănțuială, (arg.) șpagă. (A lua ~.) (Sursa: Sinonime )
MÍTĂ s. v. camătă, dobândă, procent. (Sursa: Sinonime )
mítă (míte), s. f. – Șperț, bani care servesc pentru pentru a da șperț. Sl. myto „recompensă” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr. mit(o), pol., rus. myto. – Der. mitariu, s. m. (înv., persoană coruptă); mitui, vb. (a da mită); mituială, s. f. (șperțuială); mitărnicie, s. f. (înv., șperț). (Sursa: DER )
mítă s. f., pl. míte (Sursa: Ortografic )
MÍTĂ ~ef. Dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal. /<sl. mito (Sursa: NODEX )
