Dex.Ro Mobile
MIRT, mirți, s. m. Arbust ornamental cu frunze alungite și persistente, cu flori mici, albe și parfumate, cultivat mai ales ca plantă ornamentală (Myrtus communis). – Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte. (Sursa: DEX '98 )

MIRT s.m. Arbust sudic totdeauna verde, mirositor, cu lemn greu, fin și cu structură omogenă, cultivat și la noi ca plantă ornamentală. [< fr. myrte, cf. lat. myrtus, gr. myrtos]. (Sursa: DN )

MIRT s. m. arbust ornamental mediteranean, cu frunze lanceolate, persistente, aromate, cu flori mici, albe și cu lemnul greu, fin. (< fr. myrte, lat. myrtus, gr. myrtos) (Sursa: MDN )

MIRT s. (BOT.; Myrtus communis) (înv.) mirsină. (Sursa: Sinonime )

mirt (mírți), s. m. – Arbust ornamental (Myrtus communis). – Var. mirtă. Lat. myrtus (sec. XIX). Cf. mirsină, s. f. (mirt), înv., din ngr. μυρσίνη (Tiktin). (Sursa: DER )

mirt s. m., pl. mirți (Sursa: Ortografic )

MIRT ~ți m. Arbust decorativ din regiunile meridionale, cu frunze persistente, cu flori mici, albe, parfumate și cu lemnul prețios. /<lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
mirt   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mirt mirtul
plural mirți mirții
genitiv-dativ singular mirt mirtului
plural mirți mirților
vocativ singular
plural