MIRÓDIE, mirodii, s. f. (Înv.) Mirodenie. [Pr.: -di-e] – Din bg. mirodija. (Sursa: DEX '98 )
MIRÓDIE s. v. aromat, balsam, condiment, ingredient, mireasmă, mirodenie. (Sursa: Sinonime )
miródie s. f. (sil. -di-e), art. miródia (sil. -di-a), g.-d. art. miródiei; pl. miródii, art. miródiile (sil. -di-i-) (Sursa: Ortografic )
MIRÓDIE ~i f. înv. Substanță aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare; mirodenie. /<bulg. mirodija (Sursa: NODEX )
| mirodie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mirodie | mirodia |
| plural | mirodii | mirodiile |
| genitiv-dativ | singular | mirodii | mirodiei |
| plural | mirodii | mirodiilor |
| vocativ | singular | mirodie, mirodio |
| plural | mirodiilor |
