MIRODÉNIE,mirodenii, s. f. 1. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanță aromatică alimentară. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care crește la marginea pădurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasă. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie. (Sursa: DEX '98 )
MIRODÉNIE s. 1. (mai ales la pl.) v. condiment. 2.(BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floarea-nopții. (Sursa: Sinonime )
MIRODÉNIE s. v. aromă, balsam, mireasmă, nopticoasă, parfum. (Sursa: Sinonime )
mirodénie s. f. (sil. -ni-e), art. mirodénia (sil. -ni-a), g.-d. art. mirodéniei; pl. mirodénii, art. mirodéniile (sil. -ni-i-) (Sursa: Ortografic )
MIRODÉNIE ~if. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunză, coajă, floare, fruct) care se folosește în cantități mici în alimente, dându-le gust și miros plăcut; condiment. 2) Substanță aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare. 3) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu flori galbene-verzui, plăcut mirositoare. 4) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunze dințate, alungite, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare; nopticoasă. /mirodie + suf. ~enie (Sursa: NODEX )
MIRODÉNIE s.f. Condiment, în special exotic, de natură vegetală, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar și scump, sub formă de frunze, coji, flori, fructe, rădăcini, proaspete sau uscate (scorțișoară, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, rădăcină de ghimber, șofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanță puternic mirositoare. (Sursa: DGE )
