MIRÍFIC, -Ă, mirifici, -ce, adj. (Livr.) Minunat, măreț. – Din fr. mirifique. (Sursa: DEX '98 )
MIRÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Minunat, măreț; admirabil. [Cf. lat. mirificus, fr. mirifique]. (Sursa: DN )
MIRÍFIC, -Ă adj. (și adv.) minunat; măreț; admirabil. (< fr. mirifique, lat. mirificus) (Sursa: MDN )
MIRÍFIC adj. v. minunat, splendid, strălucitor. (Sursa: Sinonime )
mirífic adj. m., pl. mirífici; f. sg. mirífică, pl. mirífice (Sursa: Ortografic )
MIRÍFIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care provoacă admirație ieșită din comun; în stare să producă admirație extraordinară. /<fr. mirifique (Sursa: NODEX )
| mirific adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mirific | mirificul | mirifică | mirifica |
| plural | mirifici | mirificii | mirifice | mirificele |
| genitiv-dativ | singular | mirific | mirificului | mirifice | mirificei |
| plural | mirifici | mirificilor | mirifice | mirificelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
