MIREÁSĂ,mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriță. ◊ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă. (Sursa: DEX '98 )
MIREÁSĂ1 ~ésef. 1) Tânără în ziua nunții sale. 2) Tânără care s-a logodit; logodnică. /mire + suf. ~easă (Sursa: NODEX )
MIREÁSĂ2 ~ésef. Plantă erbacee ornamentală, cu frunze roșiatice și cu flori divers colorate. /mire + suf. ~easă (Sursa: NODEX )
FLOAREA-MIRÉSEI s. v. regina-nopții. (Sursa: Sinonime )
FRATE-DE-MIREÁSĂ s. v. vătaf, vătășel, vor-nicel. (Sursa: Sinonime )
HORA MIRÉSEI s. (COR.) nuneasca (art.), (reg.) nășasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.) (Sursa: Sinonime )
MIREÁSĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2.(BIS.) mireasa Domnului v. călugăriță; mireasa lui Dumnezeu v. călugăriță. 3.(BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poa-la-Maicii-Precista. (Sursa: Sinonime )
MIREÁSĂ s. v. primulă. (Sursa: Sinonime )
mireásă s. f., g.-d. art. mirései; pl. mirése (Sursa: Ortografic )