MIREÁN, -Ă, mireni, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu aparține clerului; laic. – Din sl. mirjaninŭ. (Sursa: DEX '98 )
MIREÁN s., adj. 1. s. laic. (Un ~ și o față bisericească.) 2. adj. v. laic. (Sursa: Sinonime )
Mirean ≠ cleric (Sursa: Antonime )
mireán s. m., adj. m., pl. miréni; f. sg. mireánă, g.-d. art. mirénei, pl. miréne (Sursa: Ortografic )
MIREÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care nu ține de biserică; laic; nebisericesc; lumesc. /<sl. mirĕaninu (Sursa: NODEX )
MIREÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Creștin care nu face parte din tagma bisericească. /<sl. mirĕaninu (Sursa: NODEX )
| mirean substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mirean | mireanul | mireană | mireana |
| plural | mireni | mirenii | mirene | mirenele |
| genitiv-dativ | singular | mirean | mireanului | mirene | mirenei |
| plural | mireni | mirenilor | mirene | mirenelor |
| vocativ | singular | mirene, mireanule | mireano |
| plural | mirenilor | mirenelor |
