Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoși, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepționale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um. (Sursa: DEX '98 )

MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. Supranatural, minunat. ♦ Care face minuni. ♦ Uimitor, uluitor, extraordinar. // s.n. Toate elementele supranaturale care intervin în basme; supranatural. [Cf. fr. miraculeux, lat. miraculosus]. (Sursa: DN )

MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. 1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar. 2. cu efecte excepționale, care face minuni. ◊ (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin în basme și legende. (< fr. miraculeux, lat. miraculosus) (Sursa: MDN )

MIRACULÓS adj. 1. v. fantastic. 2. magic. (Efect ~.) 3. v. extraordinar. (Sursa: Sinonime )

Miraculos ≠ natural (Sursa: Antonime )

miraculós adj. m., pl. miraculóși; f. sg. miraculoásă, pl. miraculoáse (Sursa: Ortografic )

MIRACULÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care ține de miracol; propriu miracolului. Intervenție ~oasă. 2) Care provoacă admirație; cu efecte extraordinare și imprevizibile. /<fr. miraculeux, lat. miraculosus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
miraculos   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miraculos miraculosul miraculoa miraculoasa
plural miraculoși miraculoșii miraculoase miraculoasele
genitiv-dativ singular miraculos miraculosului miraculoase miraculoasei
plural miraculoși miraculoșilor miraculoase miraculoaselor
vocativ singular
plural