MIRÁBIL, -Ă, mirabili, -e, adj. (Livr.) Minunat; extraordinar. – Din lat. mirabilis, it. mirabile. (Sursa: DEX '98 )
MIRÁBIL, -Ă adj. (Rar) De mirat, extraordinar, minunat. [< it. mirabile, cf. lat. mirabilis]. (Sursa: DN )
MIRÁBIL, -Ă adj. extraordinar, minunat. (< lat. mirabilis, it. mirabile) (Sursa: MDN )
MIRÁBIL adj. v. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș. (Sursa: Sinonime )
mirábil adj. m., pl. mirábili; f. sg. mirábilă, pl. mirábile (Sursa: Ortografic )
| mirabil adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mirabil | mirabilul | mirabilă | mirabila |
| plural | mirabili | mirabilii | mirabile | mirabilele |
| genitiv-dativ | singular | mirabil | mirabilului | mirabile | mirabilei |
| plural | mirabili | mirabililor | mirabile | mirabilelor |
| vocativ | singular | mirabilule | mirabilo |
| plural | mirabililor | mirabilelor |
