MIOSÓTIS s.m. v. miozotis. (Sursa: DN )
MIOZÓTIS s.m. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii și albe, care crește în pădurile de munte; (pop.) nu-mă-uita. [Pron. mi-o-, var. miosotis, miozot s.m. / < fr. myosotis, cf. lat., gr. myosotis < gr. mys, myos – șoarece, ous, otos – ureche]. (Sursa: DN )
| miosotis substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | miosotis | miosotisul |
| plural | miosotiși | miosotișii |
| genitiv-dativ | singular | miosotis | miosotisului |
| plural | miosotiși | miosotișilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
